E prea tarziu…
Imi par toate atat de indepartate, de parca nimic nu ar mai avea sens.E prea tarziu pentru visele ce-au ramas ascunse in spatele pleoapelor, e tarziu pentru sperante, pentru regrete, pentru sentimente curate, pentru a incerca sa mai indrept ceva.E tarziu, si’mi tot spun ca e cazul sa renunt, sa nu mai simt, sa ascund tot ce’mi mazgaleste sufletul pe piele, ce’mi aseaza in ochi si’mi dezgheata pe buze.Au aparut iar cearcanele de neputinta, doar ca acum e diferit, acum sunt prezente mereu si oricat as incerca sa le acopar, nu vor sa dispara. Parca vor sa’mi aminteasca ca trecutul va fi mereu acolo, ca lucrurile nu se pot schimba in mai bine sau macar in ‘va fi cum era’, ca’n urma unor greseli apar alte, ca’n urma unor sentimente raman mereu urme, oricat ai incerca sa le acoperi sau sa le vindeci. Caci ma trezesc mereu repetand pasii ce odata obisnuiam sa’I fac, chiar daca’I putin schimbata vremea.E prea tarziu si’I parca in zadar sa vreau sa ascund sentimente, sa’mi impun sa trec peste, sa vreau sa nu’mi mai bata inima asa cum o face’n mod obisnuit cand te vede.
Poate c’ar trebui sa incetez sa depind de anumite persoane, sa’mi fac viata in functie de a lor. Poate ar trebui sa ma opresc o clipa, sa’mi dau seama ce vreau si ce simt, sa’mi dau seama de visele ce le pot avea si de felul in care as putea sa le indeplinesc.
E prea tarziu si’mi pare ca incet incet se stinge lumina din ochi, ca’ncet incet tot ce mai am e rece si’i umbrit. Ca’ncep toate sa se schimbe, sa treaca sau sa se uite cand doare. Ca blochez amintiri, ca’ncerc sa desprind stratul de piele ce inca mai are’n unele clipe mirosul tau, ca poate trebuie sa incetez sa simt atingeri de mai demult, desi poate nu vreau. s-a rispit orice urma de ‘va fi mai bine, trebuie’ acum totul se rezuma la ‘ merg inainte doar pentru nu pot opri timpul in loc, doar pentru ca nu pot disparea…’
E prea taziu dar parca’as vrea sa am.. sa lupt, sa am vise si sa simt. Sa am putere, sa zbor, sa am rabdare, sa sper, sa zambesc. Acum, caci mai am timp, vreau si pot sa cred.
You are the only exception.
As vrea sa faca cineva ceva dragut pentru mine, doar asa pentru ca e aprilie, de exemplu.Sa vina si sa’mi zica ‘hai cu mine’. Sa ma duca intr’o gara si sa pornim oriunde, sa ne bucuram de orice clipa si sa avem mereu zambetul tamp.Sa ma faca sa chiulesc o zi intreaga de la scoala si o noapte de acasa, doar pentru a ma duce intr-un loc pe care l’am putea numi al nostru, doar pentru a ma face sa vreau si a doua zi sa fac acelasi lucru, desi stiu prea bine ca nu pot.Si totusi , o data pe luna sa fugim pe drumul ce ne aduce fericire in suflet. Sa fie acolo, cateodata, dimineata, cand soarele imi incalzeste patul cu razele lui, sa imi faca ceai cand sunt racita si sa ma tina de mana cand ochii-mi sclipesc a prostii. Sa ma faca sa rad si sa stie ca amandoi avem nevoie de putina libertate, sa imi sarute corpul si sa’mi lase pielea mirosind a el, pentru a-mi ajunge o viata de acum inainte. Sa se intoarca mereu doar pentru ca stie ca tot ce are el reprezinta totul pentru mine
words for you, truths for me 