Feeds:
Articole
Comentarii

Daca am fi intr-un basm, tu ai fi printul meu, ce are cel mai frumos cal alb, si-o spada ascutita, ce mereu biruie raul. Dar eu m-am indragostit de zmeu..Dar vezi tu, zmeul are puteri suprarnaturale, si`o soapta ce se pare ca era auzita doar de mine. si zmeul este glumet si are rasul perfect iar in ochii lui sta inocenta unui copil si stiu ca la fel si sensibilitatea.

Si pana la urma zmeul s-a dovedit a fi diferit de toti printi din toate povestile. Pentru ca datorita lui stiu ca povestile nu sunt alea pe care le vedem ci cele pe care ni le cream singuri, ca putem fi fericiti din nimic si daca cineva nu e asa cum ne dorim noi sa fie asta nu inseamna ca nu e perfect. Caci zmeul a facut ceea ce nici un print cu tot cu calul lui alb si spada ascutita nu ar fi putut face, m-a invatat sa iubesc, cu toate defectele, pentru calitatile. Si chiar daca de cele mai multe ori m-am plans nu m-a facut nimemi mai fericita decat m-a facut el.

Si m`am indragostit de zmeu…si nu imi pare rau..

astazi sunt patetic de trista si jalnica si plina de lacrimi. as avea nevoie de`o ciocolata mareeeeee, de servetele pufoase si de timp in care sa`mi plang mie de mila, pentru ca asa vreau…
am atata nevoie de tine, incat ma sufoc. nu pot respira. am un nod gigant in gat. dar nu mai am lacrimi…doar foc. imi arde obrajii, si sufletul…eh, pe el nu. el nu mai e cu mine. am un suflet tradator, asta e. dar eu sunt patetic de trista si jalnica. cum sa ramana cu mine?! as vinde toate vorbele astea, mi`as abandona pe scarile unei biserici inima, si`as pleca nepasatoare. orice, intelegi tu, as face orice, numai nu astazi. astazi nu te iubesc, sau poate…ah, ba da.te iubesc, si te iubesc doar azi. si maine..
si ma mai gandesc acum..ca am inceput o poveste. n`am sa o pot termina. va fi fara sfarsit, si nu pentru ca nu ma pot hotari daca sa fie cu happy end sau true end. both?! nu stiu…ma doare sa scriu despre fericire. si nu pentru ca eu de..mult timp n`am mai simtit un „te iubesc”, ci pentru ca…ma doare. cum sa nu ma doara, cand si cele mai perfecte iubiri mor? mor. asta nu`i un dar, ca viata. e o nimicire. de ce`s Romeo si Julieta, faimosi? crezi ca i`ar mai pasa cuiva daca traiau fericiti pana la adanci batraneti impreuna, aveau 6 copii si 13 nepoti, si 5 secunde de iubire perfecta pe zi? nu. nu, pentru ca suntem cinici si lasi. da, asta suntem. ne e atat de frica sa iubim, sa fim raniti, incat uitam ca mai exista pana si acele 5 secunde ce ne pot face …o viata mai frumoasa. nu exagerez. asa`i. daca ai suferit…ai sa ma intelegi. si daca ai iubit..numai ca eu nu`ti cer asta. e prea mult, chiar si pentru mine.

Esti dragostea vietii mele.nu pot sa te parasesc. dar tu ma parasesti pe mine zi de zi. ar trebui sa stii insa ca fac tot ce pot in situatia asta, cu putinul care mi-a mai ramas din suflet.

Daca am fi intr-un basm, tu ai fi printul meu, ce are cel mai frumos cal alb, si-o spada ascutita, ce mereu biruie raul. Dar eu m-am indragostit de zmeu..

o pilda

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
– Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
– Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine..
– As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
– Bine, incuviinta batranul intelept.

Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
– Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

… Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poată scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
– Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
– Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.
– Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
– Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
– Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra.

Te-am parasit a mia oara in mintea mea. asta`i toata chestia,doar in mintea mea. mereu, mereu, mereu, ma intorc la tine. ca un magnet, ochii tai ma tin strans lipita de sufletul tau. daca ai fi curios si m`ai cauta, ai vedea ca sunt chiar acolo. si nu, nu`mi pasa iubitule, ca au trecut sute de zile. oriunde as fi, gandul meu e mereu langa tine.  Spuneam c-am sa te uit..in care viata?

Nu vreau sa vorbesc despre sentimente cu tine. tie nu`ti pasa, sau nu`ti pasa cu adevarat si nu auzi nici macar 5 cuvinte din cele 3 pe care ti le spun. si ochii mei au obosit sa te mai strige pe tine. din toata iubirea asta, eu nu am ramas decat c`un fragment de suflet obosit, ce ma mai face din cand in cand sa zambesc, amintindu`mi de tine.

o voce dintr`un abis imi striga ca sunt iubiri care nu se implinesc, caci asa trebuie sa fie, oricat de mult iti doresti asta.  nici macar n`a existat un „noi”, caci da, am tanjit in fiecare seara friguroasa pentr`o inima, dupa tine..si asta nu te`a adus langa mine. nu pot avea mai mult, si ma multumesc cu serile noastre.

Poate ca undeva trebuie sa se opreasca toate numai ca nu le`am aflat eu capatul. Ma tot intreb atatea lucruri inutile si degeaba, degeaba daca tot eu imi raspund. Raspunsurile imi vor ajunge doar pentru scurt timp, apoi vor aparea alte probleme, alte intrebari, alte raspunsuri inutile. Da, vreau o siguranta, dar nici una nu`mi ajunge, nici una nu mi`e suficienta. As vrea sa am siguranta familiei sau siguranta iubirii. Sau cel putin siguranta ca am ales ce trebuia. Nu am nici una. Nu merge nici una. Se spunea ca daca nu o ai pe una o ai pe cealalalta. Dar cand nu le ai pe niciuna ce ai? Simt ca as vrea sa reiau totul. De la prima suflare, de la primul gand, de la primul cuvant. Sa reiau totul si sa fiu alta. Nu pot! Sunt legata de`o mare piatra ce n`o scufunda nimic.

cum se face? cum alti reusesc? cum altora le iese asa de usor? iar eu, oricat de mult mi-as dori, oricate obstacole as trece. tot nu reusesc. Cand toata lumea,fara excetie, imi spune ca gresesc? ma intreb, asta ce vrea sa insemne? oare ei au drepate, iau eu sunt singura care greseste. si cu cat ei sunt mai categorici si cu cat imi aduc mai multe argumente, cu atat eu ma incapatanez mai tare sa le arat ca nu au dreptate. poate aici este greseala mea. poate vreau lucruri care imi fac rau, sau lucruri care nu imi sunt menite, si acum le am doar pentru ca ma incapatanez si le fortez sa le am. poate mi-am luat o pereche de ochelari din aia de cal si nu vad nici in stanga, nici in drepata. mi-am ales eu singura calea care cred ca mi se potriveste, si merg pe drumul ala fara sa tin seama de toate cararile care se desprind din el.
de unde stim ce este cel mai bine pentru noi? simtim oare ca unii oameni sunt pentru noi si de aceea ne incapataman sa ii tinem alaturi. exista vreun semn care sa ne arate lucru asta? artificii? e atunci cand te simti confortabil? ezitarea e un semn ca nu esti omul potrivit, sau doar un semn ca inca nu esti pregatit? sau alegem lucruri dand vina pe soarta, destin si alte treburi din astea, pentru a ne justifica alegerile? cum ajungem sa alegem oamenii la care sa tinem? oare m-am trezit eu intr-o dimineata si am ales ca nebuna ca o sa il iubesc pe el? poate..nu exista momente potrivite,oameni potrivti, sau raspunsuri corecte. poate..trebuie doar sa iti asculti inima.
si oare pana unde suntem dispusi sa mergem pentru a obtine ceea ce vrem.cate suntem in stare sa sacrificam pentru asta? cate compromisuri sa facem? sa incetez sa mai fiu eu, sa devin ceea ce alti vror, sa imi conditionez sentimentele, sa iert. sa uit. si in final se merita toate astea?
lasand toate astea la o parte.eu chiar stiu ce vreau. stiu perfect ce imi doresc. insa mie chiar nu imi iese. si stiu si de ce..pentru ca eu nu am conditionat pe nimeni,m-am conditionat pe mine. eu nu am cerut lamuriri, in schimb am dat. eu nu am cerut si in schimb am fost lasata balta.  am citit undeva o chestie..”daca il iubesti, ingradeste-l!” oare asta e greseala mea. pentru ca nu eu chiar nu am facut asta deloc. pentru ca consider ca lucrurile ar trebuii sa vina in mod normal de la sine, singure. fara sa fie cerute.si am tot stat si am asteptat.ca sa ce..sa nu mai vina nciodata. e ciudat si un pic complicat.atat de complicat incat nici eu nu ma mai inteleg. incercand sa deslusesc toata nebunia asta de la mine din cap ma incurc si mai tare in atatea supoztii, ‘de ce-uri”, „asa da, asa nu” si alte intrebari. asa ca..trist…dar imi iau ochelarii de cal si continuii tot pe drumul asta.din simplu motiv ca inca mai cred ca asa este cel mai bine. e ce vreau eu si e suficent.si de ce sa fie ca toata lumea.o sa fie cum zic EU.  adica sfarsitul la tot ceea ce insemn eu. haios si al naibi de dureros…

Maybe it’s a habit,
Maybe it’s a sin,
But i’ll find out when i try it and it crawls beneath my skin

Sunt nopti in viata in care pur si simplu inchidem ochii si dormim, poate cu speranta ca maine o sa fie mai bine, poate dorindu-ne sa nu mai simtim, sa inchidem ochii sa evadam. sunt nopti in care ne este dor, in care adormim cu cineva in gand si ne dam seama ca nu putem sa ni-l scoatem din ganduri si sa il imbratisem. sunt nopti in care iti doresti sa fi doar tu cu tine, sa iti asculti gandurile sa le analizezi si sa iei deciziile cele mai corecte.
si sunt nopti in care ne este pur si simplu teama sa inchidem ochii caci a doua zi o sa se sfarseasca. sunt nopti in care minutele, chiar si orele se transforma in secunde. sunt nopti in care esti strans in brate si nimic altceva nu mai conteaza, cand respiratia celui de langa tine devine singura certitudine. sunt nopti care iti aduc dimineti perfecte in care el se intoarce de pe cealalta parte a patului si te ia in brate, iar atingerea si caldura trupului lui devin sublime. sunt nopti pur si simplu perfecte..in care nu conteaza vremea de afara..

de sapte ori in sase seri
Prin vise imi cutreieri
Din cinci povesti in patru esti
Si imi spui ca ma iubesti

empty day

je te promets

” Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima.Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt.Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care, de altfel, e primavara dragostei.Acolo salasluieste fericirea.Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti ? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai multi.Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii ? Veninul lor e rau, cateodata mortal.Ia-o mereu de la inceput, cu alta persoana. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa   sarata a naufragiatului : cu cat bei, cu atat iti creste setea.O fericire egala e plictisitoare sau, mai bine zis, nu e fericire.”